Observam, adesea, cum unii dintre copiii care vin la gradinita poseda anumite comportamente ce lasa de dorit; ma refer la acei copii rasfatati de membrii familiei. Cu acesti copii relatiile sunt mai greu de realizat, incarcate de tensiuni.

Copilul rasfatat este autoritar, cauta sa-i puna pe cei din jur in dependenta, fie adult, fie copil (coleg de grupa); nu accepta sugestiile celor din jur, nu coopereaza, este plictisit, incearca sa detina controlul, este nemultumit de ceea ce i se ofera si extrem de irascibil.

De ce ajunge un copil rasfatat?

Din cauza permisivitatii excesive a parintilor si/sau a bunicilor; ei nu-i impun niciodata reguli si accepta fara nici un comentariu toate dorintele copilului, uneori chiar inainte sa fie exprimate. Sunt greseli ale unor parinti si/sau bunici, astfel:

• unii parinti vor ca micutii lor sa beneficieze de tot ceea ce ei n-au avut cand erau mici si astfel le fac cadouri nemeritate si favoruri exagerate;
• in alte cazuri, anumiti parinti, prea prinsi de activitatile lor profesionale, cred ca pot inlocui carentele afective generate de lipsa prezentei lor langa copil, satisfacandu-i, inconstient, toate dorintele;
• cel mai des, rasfatul este generat de laude exagerate din partea parintilor, de lipsa unor reguli si limite pentru copil care, fiind foarte receptiv, sesizeaza cu usurinta slabiciunile parintilor de care stiu cum sa profite;  observa ca totul ii este permis, ca orice ar face rau, nu este sanctionat si nu raspunde pentru faptele sale.

Exista patru tipuri de copii rasfatati: 

1. Copilul indopat, imbuibat – care nu are nevoie sa ceara, pentru ca raspunsul anticipat al parintilor (si/sau al bunicilor) il deposedeaza de propriile cereri si, chiar de exprimarea dorintelor sale;
2. Milogul – care se lamenteaza, este insatisfacut, invinovatindu-i pe cei apropiati ca nu i-au dat indeajuns
3. Revendicatorul – care cere, pune conditii, agreseaza, este foarte pretentios;
4. Capriciosul – care vrea ca toti cei din jur sa-i fie dependenti, vrea sa-i domine, insista prin tipete, plansete.

Adultii trebuie sa inteleaga ca „a rasfata un copil” inseamna, de fapt, impiedicarea acestuia de a avea propriile sale experiente, de a intalni lipsa, de a-si dezvolta propriile sale dorinte, de a-si dezvolta capacitatile proprii de asumare. Posibilitatile sale de a gandi si de a actiona de unul singur sunt ingradite si pot avea repercusiuni in viitor, chiar pe termen lung.

Recomandam cateva reguli parintilor

• fixarea unor reguli si limite rezonabile pentru copii, adaptate varstei si capacitatii lor de intelegere;
• capacitatea de a diferentia nevoile de dorintele copilului;
• sa fie constanti in decizii, sa nu cedeze in fata lacrimilor copiilor;
• sa-l constientizeze pe copil ca, daca uneori, are posibilitatea sa aleaga (de ex. o haina, o carte), alteori trebuie sa nu comenteze, sa accepte deciziile parintilor.

Educatoare: Genovica Mihai
Institutor: Camelia Taga