Starea de bine a fiecărui copil
Atingerea potenţialului existent în fiecare copil este un deziderat al oricărui educator. Ȋn această grădiniţă copii vin cu plăcere, plâng puţin, zâmbesc des, îşi manifestă permanent curiozitatea şi învaţă cu bucurie cum să colaboreze şi să fie împreună. Suntem o grădiniţă în care preocuparea fundamentală a profesorilor este aceea de a asigura starea de bine a preşcolarilor şi implicit progresul în învăţare a acestora.
Copiii învaţă ce mai uşor atunci când sunt relaxaţi. Frica şi furia sunt cele două stări emoţionale extreme care generează acţiuni şi reacţii automate. Starea de bine permite funcţionarea eficientă a cortexului prefrontal, învăţarea devenind posibilă doar în această situaţie. Cu cât un copil trăieşte mai mult starea de bine, cu atât devine mai capabil să înveţe. Prin urmare, pentru a facilita învăţarea timpurie, un profesor trebuie să încerce să asigure pe o perioadă cât mai lungă de timp starea de bine a preşcolarilor la grădiniţă; iar acest lucru este posibil prin amenajarea unui ambient stimulativ în grădiniţă şi prin interacţiuni umane de calitate între partenerii de învăţare.
Modul de amenajare a ambientului din sala de grupă şi din grădiniţă în general este foarte important pentru dezvoltarea optimală a copiilor. Toate sălile de grupă sunt amenajate şi dotate în conformitate cu standardele europene şi naţionale în domeniul educaţiei timpurii. Interacţiunile pe orizontală între copii construiesc climatul afectiv al grupei. Preşcolarii ce au beneficiat în familie de un ataşament securizant sunt capabili să abă relaţii interpersonale normale cu ceilalţi colegi.
Aceşti copii pot fi consideraţi drept veritabile “ancore de stabilitate afectivă” în jurul cărora orbitează alţi copii ce nu deţin ataşamente securizante.
Ȋn primele două-trei săptămâni la grupa mică, colectivul de preşcolari poate fi stabilizat din punct de vedere afectiv cu condiţia ca profesorii să lucreze împreună în fiecare zi şi să manifeste disponibilitate faţă de nevoile emoţionale ale copiilor. Concomitent, cei mici învaţă regulile prin consimţire şi nu prin inducerea unor temeri.
Stimulii senzoriali existenţi în sala de grupă (jocul culorilor şi luminozitatea spaţiului, prevalenţa melodiilor faţă de zgomote, alchimia olfactivă şi tactilă a obiectelor, atractivitatea unor materiale), jocul liber, autojocul, jocul în paralel, jocul în grup, jocurile de mişcare, poveştile, dramatizările dinamice, teatrul cu marionete, cântecele, anticiparea de către profesori a nevoilor copiilor, precum şi gestionarea eficientă a conflictelor,– toate acestea sunt doar câteva modalităţi de construire a stării de bine în sala de grupă.
Ȋntr-un astfel de mediu, apar rapid primele simpatii, iar copiii învaţă să intre în rezonanţă unii cu alţii. Teoria neuronilor-oglindă susţine că interacţiunile umane facilitează învăţarea prin imitare, iar teoria neurobiologiei interpersonale consideră că dezvoltarea unui ataşament tribal pozitiv este posibilă încă de la vârste timpurii.
Aceste fenomene se petrec într-un mod subtil, la nivelul subconştientului colectiv al grupului de copii. Ulterior, preşcolarii îşi transferă reciproc diferite achiziţii, construind împreună sentimentul apartenenţei la grup.
Interacţiunile pe verticală, între copii şi adulţi, sunt inegale şi au la bază ideea de dominanţă. Tocmai din acest motiv, adultul are obligaţia de a utiliza un limbaj nonverbal adecvat care să nu inhibe dorinţa unui copil de a comunica. Majoritatea copiilor are tendinţa firească de a interacţiona cu un profesor accesibil. Eliminarea “dresajului” şi a tehnicilor magistrocentriste, mai ales dacă sunt dublate de creativitate şi simţ ludic, constituie o premisă fundamentală în construirea de către copii a unui ataşament sigur faţă de adultul din sala de grupă.
Un profesor centrat pe asigurarea stării de bine a copiilor ambalează permanent sarcinile de învăţare în scenarii ludice atractive, îi învaţă cum să se joace stimulând învăţarea naturală, spontană prin jocuri de mişcare (în sala de grupă, la Funtronic, sau în curte) şi oferă sprijin individualizat copiilor ce manifestă stări de furie, frică, supărare sau tristeţe. Un astfel de profesor întăreşte “imunitatea afectivă” a preşcolarilor ce manifestă dificultăţi sau întârzieri în dezvoltare şi transformă activităţile de învăţare în veritabile terapii ocupaţionale. Un profesor interesat de starea de bine a copiilor creează, în sala de grupă, condiţiile pentru apariţia stării de “flux” şi nu întrerupe activitatea copiilor.
Activităţile cu grupuri mici facilitează învăţarea prin colaborare, iar schimbarea periodică a echipelor îi ajută pe copiii să estimeze corect trecerea timpului. Interacţiunile între profesori şi părinţi constituie o premise fundamentală în ceea ce priveşte asigurarea stării de bine la grădiniţă. Părinţii pot fi învăţaţi de profesori cum să se joace cu proprii copii. Unii părinţi au declarat că au avut veritabile revelaţii în cadrul acestor cursuri de educaţie parentală.
Ȋntâlnirile obligatorii ale educatorilor cu ambii părinţi în cadrul activităţilor de consiliere parentală sunt un bun prilej pentru schimbarea opiniilor şi a percepţiilor referitoare la modul cum evoluează copilul la grădiniţă.
Totodată, postarea zilnică a imaginilor şi a informaţiilor ce reflectă activităţile realizate de copii la grădiniţă, precum şi transmiterea semestrială sau anuală a rapoartelor de dezvoltare permit construirea, prin consens, a unei imagini comune a celor doi parteneri adulţi (profesori şi părinţi) cu privire la progresul copilului în învăţare. Această imagine comună poate afecta semnificativ atitudinile şi acţiunile adulţilor şi implicit starea de bine a copilului.
Interacţiunile între părinţi pot structura o veritabilă comunitate de învăţare în domeniul educaţiei timpurii. Spre exemplu, familiile ce manifestă stiluri de ataşament securizant atât în cuplu, cât şi în relaţiile cu proprii copii pot deveni o resursă educaţională pentru alte familii ce nu au ajuns la un astfel de echilibru intern.
Cea mai bună variantă de sprijin reciproc a părinţilor, şi implicit a copiilor, constă în înfiinţarea şi funcţionarea în bune condiţii a asociaţiei de părinţi. Astfel, părinţii pot colabora cu un logoped sau cu un psiholog specializat ce îşi desfăşoară activitatea în cadrul Centrului de Resurse pentru Educaţie şi Dezvoltare Iaşi şi care le oferă suport atunci când întâmpină probleme sau dificultăţi în educarea copilului în familie.
Interacţiunile dintre profesori constau în discuţii zilnice despre evoluţia fiecărui copil, transferul reciproc al competenţelor profesionale prin interasistenţe, utilizarea de resurse şi baze de date avute la dispoziţie (PEDa), sesiuni interne de formare profesională, formarea de grupuri de studiu şi participarea la cursuri postuniversitare sau la cursuri de formare în diferite Alternative educaţionale (Step by step, Montessori, Freinet etc.), discuţii informale purtate în cancelarie pe diferite teme profesionale.
Toate aceste aspecte au contribuit semnificativ la construirea unei culturi a colaborării şi la diminuarea competiţiei sterile între colegi.
Cum încercăm să asigurăm starea de bine a preşcolarilor:
Incercăm să imprimăm copiilor un sentiment de securitate afectivă, atunci când aceştia sunt în preajma noastră. Bucuria de a fi împreună se învaţă mai întâi în familie, dar se exersează şi se fixează la grădiniţă. Incercăm să îi determinăm pe părinţi să se implice activ în educarea propriilor copii. Si reuşim adesea acest lucru păstrand un echilibru între ceea ce cerem şi ceea ce putem oferi.
Şi nu uităm niciodată că un profesor dobândeste tot atâta prestigiu în comunitate, pe câtă încredere au copiii şi părinţii în acesta.
Amenajăm sala de grupă astfel încat să aibă mai degrabă un caracter familial, decât unul instituţional. Un ambient educaţional bine organizat le oferă copiilor stimuli de învăţare suplimentari şi favorizează dezvoltarea optimală a acestora. Nu uităm niciodată că, în perioada timpurie, învăţarea înseamnă plăcere şi joc, bucurie şi implicare profundă, iar plictiseala preşcolarilor constituie cel mai mare eşec pentru un educator.
Stimulăm interacţiunile libere dintre copii. Interacţiunile libere dintre copii le oferă acestora posibilitatea de a exersa pe “viu“ abilităţile emoţionale şi sociale dobândite în familie şi la grădiniţă.
Activitatea unui profesor este încărcată adesea de anumite sarcini birocratice, pur administrative. Cu toate acestea, monitorizăm sistematic copiii în timp ce învaţă şi se joacă şi încercăm să păstrăm un echilibru corect între atenţia acordată intereselor, dorinţelor şi nevoilor fiecărui preşcolar în parte şi obiectivele şi planurile noastre de lucru.
Incercăm să păstrăm un echilibru între strategiile spontane de învăţare (jocuri şi acvtivităţi didactice alese, experimente şi explorare individuală, învăţare prin cooperare, învăţare de la egali etc.) şi strategiile artificiale de învăţare (activităţile experienţiale dirijate), deoarece cele dintâi dezvoltă motivaţia intrinsecă a copiilor. Spre exemplu, mai multe învaţă copilul despre mere, atunci când se află într-o livadă sau atunci când manipulează, miroase sau gustă un măr, decât atunci când profesorul realizează o activitate de învăţare utilizând imagini cu mere.
Încercăm să lucrăm pe grupuri mici de copii (maxim 6 copii) şi ne concentrăm atenţia pe fiecare copil în parte, înregistrând comportamentele acestora şi documentând învăţarea.
Nu ezităm să abordăm împreună cu preşcolarii teme esenţiale, precum naşterea, căsătoria, boala sau moartea. Copiii au nevoie să înţeleagă încă de mici aceste evenimente fundamentale despre care adesea părinţii şi profesorii nu le spun prea multe lucruri.
Formular de contact
Ne puteti gasi la adresa de mai sus oricand in timpul saptamanii, in intervalul ora 07 – 18.00 sau ne puteti contacta la numerele de telefon / adresele de email mentionate mai sus. De asemenea, ne puteti contacta folosind formularul de mai jos, iar noi vom incerca sa va contactam inapoi in cel mai scurt timp posibil.
