Cum abordam comportamentele neadecvate ale copiilor?
  • 0 comentarii

Copiii nu se nasc buni sau rai, ei se nasc copii. Acestia pot avea temperamente sau aptitudini diferite, se pot naste cu o inteligenta iesita din comun sau nu, insa nu se nasc mincinosi, timizi, neascultatori, obraznici, lenesi sau agresivi.

Atunci, cine? Cum? Unde? Cand? S-a gresit si mai ales cum putem indrepta lucrurile?  Cum procedezi ca deprinderile de comportare civilizata sa fie insusite de toti copiii?

La grupa mica, mai mult ca la alte grupe, am observat manifestari negative printre copii: imbranceala, lovire, jignire, folosirea unor cuvinte urate . La grupa la care lucrez, printre cauzele care stau la baza situatiilor conflictuale, am identificat urmatoarele :

  • Sala de clasa este un spatiu prea deschis si nu este bine delimitata;
  • Existenta unui numar prea mic de jucarii;
  • Copiii angajati in dispute sunt obisnuiti, din familie, sa primeasca intodeauna ce vor (jucarii, atentie);
  • Exista cazul unui copil care prin violenta isi exprima supararea sau chiar frica, deoarece are o problema medicala;
  • Unii nu cunosc o cale mai buna si mai rapida de a obtine ceea ce isi doresc, de aceea lovesc, smulg jucariile, imping, tipa.

Metoda cea mai la indemana, si care nu presupune un efort deosebit pentru a sanctiona aceste manifetari, a fost folosirea unei pedepse („coltul rusinii”, „scaunelul trist”), dar rezultatele au fost de moment, iar comportamentele deranjante au reaparut.

Dupa studierea unor materiale de specialitate, am descoperit ca situatiile potential conflictuale pot fi o buna ocazie de achizitionare de comportamente sociale noi. De aceea, am incercat abordarea unei noi strategii:

  • Am acordat o atentie individuala copiilor cu comportament negativ, incercand sa le insuflu incredere in ei, dar si in mine. Acestia au primit sarcini si responsabilitati precise pentru care au fost apreciati de fiecare data;
  • Am incercat sa evit pedepsele de orice fel, fiindca acestea creeaza o stare de adversitate intre educatoare si copil si chiar intreaga grupa (am primit replici de genul „esti lea”, „doamna esti Tomita cel obraznic”-personaj negativ dintr-o povestioara);
  • Am incercat, de fiecare data, sa aflu care este motivul conflictului, am discutat cu fiecare si le-am sugerat solutii pentru ca fiecare sa iasa castigator;
  • Am explicat, pe intelesul lor, consecintele unor comportamente negative („daca arunci jucaria, se va strica si nu vei mai avea cu ce sa te joci maine”, „cand te strambi esti foarte urat si nu te va mai privi nimeni”, „daca lovesti copiii, nu vei mai avea prieteni” etc.).

Aceasta strategie de negociere cu copiii consuma mult timp, dar consider ca este un timp castigat, iar satisfactia educarii  unui colectiv in care copiii s-au constituit in parteneri ai propriei formari este imensa.

Prof.  Mioara Isache

Imparte cu ceilalti

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *